DUÉL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din fr. duel, lat. duellum. Vezi definitia »

NEOCEREBÉL s. n. parte recentă filogenetic a cerebelului. (< neo- + cerebel) Vezi definitia »

XEROGÉL s.n. Material obținut prin uscarea gelurilor. [< fr. xérogel]. Vezi definitia »

NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el. Vezi definitia »

RAPÉL s. n. 1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic. 2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului. 3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate. 4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții. (< fr. rappel) Vezi definitia »