LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură. Vezi definitia »

SUBINTENDÉNȚĂ s. f. serviciu în subordinea intendenței. (după fr. sous-intendance) Vezi definitia »

cutúlă, cutúle, s.n. (reg.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »

MIXOPOIÉZĂ s. f. secreție de produse mucilaginoase. (< fr. myxopoïese) Vezi definitia »

CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina]. Vezi definitia »