RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște. Vezi definitia »

NEPLĂCÚT, -Ă, neplăcuți, -te, adj. Care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva, care cauzează o neplăcere; dezagreabil; p. ext. jenant, supărător. – Ne- + plăcut. Vezi definitia »

NEFĂCUT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Ne- + făcut². Vezi definitia »

NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Ne- + întrecut. Vezi definitia »

șut², șúturi, s.n. (reg.) 1. menghină. 2. scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei. Vezi definitia »