șpont², șponturi, s.n. (reg.) 1. scobitură făcută de-a lungul unei piese de lemn, pentru îmbinare cu altă piesă. 2. butuc mai lung la fiecare tablă a unei plute, care intră între butucii tablei următoare. Vezi definitia »

STIGMATIZÁNT, -Ă adj. Care stigamtizează. [Cf. fr. stigmatisant]. Vezi definitia »

CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte]. Vezi definitia »

avant- Prefix împrumutat din fr., și care se aplică unui mic număr de cuvinte neol., pentru a indica o poziție care o precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvîntul simplu: avantgardă, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremieră, s. f.; avantscenă, s. f. Vezi definitia »

SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. (Rar) Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva. – Din fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis. Vezi definitia »