aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar. Vezi definitia »

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna. Vezi definitia »

RABINÁT s.n. Calitatea, funcția de rabin. [< fr. rabbinat]. Vezi definitia »

COPIÁT s. n. Copiere. – V. copia. Vezi definitia »

INFILTRÁT s.n. Pătrundere și localizare a unui agent vătămător într-un țesut sau într-un organ. [< fr. infiltrat]. Vezi definitia »