INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Vezi definitia »

ALOKINEZÍE (‹ fr.) s. f. (MED.) Tulburare de coordonare constînd în faptul că o mișcare comandată unui membru superior sau inferior este executată de membrul simetric. Vezi definitia »

DIVAGÁȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc. ; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione]. Vezi definitia »

SPECIÁȚIE s.f. (Biol.) Proces de geneză a speciilor noi de plante și animale. [Pron. -ci-a-. / < fr. spéciation]. Vezi definitia »

OFTALMOMETRÍE s.f. (Med.) Determinare a astigmatismului vizual cu ajutorul oftalmometrului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmométrie, cf. gr. ophthalmos – ochi, metron – măsură]. Vezi definitia »