RITM, ritmuri, s. n. 1. Așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadență, tact; p. ext. efect obținut prin această așezare. ♦ Vers. 2. Desfășurare gradată, treptată a unei acțiuni, evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități, condiționată de anumiți factori. ♦ Periodicitate a unei mișcări, a unui proces, a unei activități. ♦ Mișcare regulată; tempo, cadență. 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație, la o construcție. – Din ngr. rithmós, fr. rythme, lat. rhythmus. Vezi definitia »

ALGORÍTM s.n. Ansamblu de reguli și de operatori pentru efectuarea unui sistem de operații într-o ordine dată în vederea rezolvării unor probleme de un anumit tip. [Pl. -me, (s.m.) -mi. / < fr. algorithme, cf. al-Kharezmi – matematician arab]. Vezi definitia »

algoritm, algoritmi s. m. (pub.) sistemul de împărțire a funcțiilor de conducere în cadrul unei coaliții, proporțional cu ponderea fiecărui partid participant Vezi definitia »

ANTILOGARÍTM s.m. (Mat.) Număr al cărui logaritm este egal cu numărul dat. [Pl. -mi. / cf. fr. antilogarithme]. Vezi definitia »

ISTM s.n. Fâșie de pământ care unește o peninsulă cu un continent sau două continente între ele. 2. (Anat.) Partea îngustă a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus]. Vezi definitia »