ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. Vezi definitia »

DIVÍSI ZI/ adv. (muz.; indicație pentru divizarea unui grup de interpreți) împărțit pe mai multe grupe, în cadrul aceleiași partide. (< it. divisi) Vezi definitia »

sistisí (-sésc, -ít), vb. – A sfătui. Ngr. σύστήνω (Tiktin; Gáldi 255). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

stimosí, stimosésc, vb. IV (reg.) a ursi. Vezi definitia »

provalisí, provalisésc, vb. IV (înv.) a face o presupunere. Vezi definitia »