APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

AGLOSOSTOMÍE s. f. anomalie congenitală prin lipsa limbii și a deschizăturii orale. (< engl. aglossostomia) Vezi definitia »

POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation. Vezi definitia »

ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. Vezi definitia »

navarhíe s.f. (înv.) funcția, demnitatea de navarh. Vezi definitia »