cúscru (cúscri), s. m. – 1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16). Vezi definitia »

BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre]. Vezi definitia »

LINIOMÉTRU, liniometre, s. n. (Tipogr.) Riglă de metal, gradată după sistemul corpurilor tipografice, care servește pentru măsurarea liniilor (7). [Pr.: -ni-o-] – După fr. lignomètre. Vezi definitia »

MÉMBRU, -Ă s.m. și f. Cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. [< lat. membrum, cf. fr. membre]. Vezi definitia »

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci, în locuri abrupte, pietroase. 2. Săpat sau înscris în stânci. ♦ Artă rupestră = denumire dată desenelor, picturilor etc. de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. [< fr. rupestre, cf. lat. rupes – stâncă, peșteră]. Vezi definitia »