CONT s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte]. Vezi definitia »

INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis. Vezi definitia »

AMFIBIÓNT s. n. organism cu viață terestră și acvatică. (< germ. Amphibiont) Vezi definitia »

ANTIGIVRÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică givrajul. [< fr. antigivrant]. Vezi definitia »

PASTIFIÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care permite obținerea unei paste. (după plastifiant) Vezi definitia »