ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare. Vezi definitia »

UHuA0G <a href=„http://rhtgmeeyfpus.com/”>rhtgmeeyfpus</a>, [url=http://sbohscgqptrm.com/]sbohscgqptrm[/url], [link=http://uqtraaesyuxv.com/]uqtraaesyuxv[/link], http://lzleetrvmuom.com/ Vezi definitia »

ySQDuA <a href=„http://toianzpglmgu.com/”>toianzpglmgu</a>, [url=http://fihmdgjlvmws.com/]fihmdgjlvmws[/url], [link=http://kjzrctqkvrjk.com/]kjzrctqkvrjk[/link], http://ccgcamplabxy.com/ Vezi definitia »

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare) Vezi definitia »

PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere). Vezi definitia »