TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

PARARÓCĂ s. f. rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. (< para¹- + rocă) Vezi definitia »

MONDORÁMĂ s. f. rubrică, emisiune ce grupează articole, note, informații din întreaga lume. (< mondo- + -ramă²) Vezi definitia »

SCALIÓLĂ s.f. Placă ușoară fabricată din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, care se întrebuințează la construirea de pereți interiori ușori. [Pron. -li-o-. / < it. scagliola]. Vezi definitia »

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe Vezi definitia »