Definita cuvantului așezare
AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. ♦ Situație (în spațiu). Așezarea geografică a unei țări. 2. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva; locuință, casă. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. ♦ (Rar) Construcție. 3. Orânduire (socială).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu așezare
șiștoáre, șiștóri, s.f. (reg.) 1. tiv mărginaș la o stofă. 2. mâner la crângul unei mori de apă. 3. unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șiștar. Vezi definitia »
DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita. Vezi definitia »
SUBDEZVOLTÁRE s.f. Stare a ceea ce este subdezvoltat. ♦ Fenomen social-economic specific unui grup de țări ale lumii contemporane, constând în insuficienta dezvoltare a forțelor de producție, în predominarea agriculturii și industriei extractive și care duce la lupta pentru independența națională. [sub- + dezvoltare, după fr. sous-développement]. Vezi definitia »
COLABORÁRE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora) Vezi definitia »
ETANȘÁRE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei. – V. etanșa. Vezi definitia »