Definita cuvantului așezare
AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. ♦ Situație (în spațiu). Așezarea geografică a unei țări. 2. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva; locuință, casă. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. ♦ (Rar) Construcție. 3. Orânduire (socială).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu așezare
ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui. Vezi definitia »
POLIZÁRE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza]. Vezi definitia »
DENOMINARE [cuv. gresit pt. denominalizare! – CM] ACTIUNEA DE REDUCERE A VALORII NOMINALE A INSEMNELOR MONETARE Vezi definitia »
DEZMINȚÍRE s.f. Acțiunea de a dezminți și rezultatul ei; declarație, act prin care se arată că ceva nu este adevărat. [< dezminți]. Vezi definitia »
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat. Vezi definitia »