ÎNVĂLĂTUCÍRE, învălătuciri, s. f. Acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală. – V. învălătuci. Vezi definitia »

REFLECTÁRE s. f. acțiunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ◊ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta) Vezi definitia »

SISTÁRE s.f. Acțiunea de a sista și rezultatul ei; încetare, oprire. [< sista]. Vezi definitia »

PALOÁRE s.f. Faptul de a fi palid; paliditate; (pop.) gălbejeală. [Pl. -ori, gen. -orii. / < fr. paleur, cf. lat. pallor]. Vezi definitia »

PRECONCASÁRE s. f. concasare grosieră. (după fr. préconcassage) Vezi definitia »