Definita cuvantului atenian
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atenienilor sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena. 2. S. m. și f. Locuitor al Atenei. – Din Atena + suf. -ean.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atenian
CORALIÁN, -Ă adj. Format din corali. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. corallien]. Vezi definitia »
BAN1, bani, s. m. 1. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă) identificat pe baza uzului social cu forma naturală a aurului; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată (în economia socialistă și ca mijloc de acumulare socialistă și de economii). Banul e ochiul dracului (= banii ispitesc pe oameni, îndemnându-i la fapte rele). Ban la ban trage (= cei ce au bani mulți, aceia se îmbogățesc și mai tare). Frate, frate, dar brânza-i pe bani, se replică celor care cer servicii gratuite. ◊ Expr. (A strânge) bani albi pentru zile negre = (a face) economii pentru vreme de nevoie. Bani de buzunar (sau de cheltuială) = bani destinați cheltuielilor mărunte. Bani gheață (sau lichizi, buni, peșin) = bani în numerar, disponibili. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A face bani = a câștiga parale. A mânca banii cu lingura sau a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (strânși) la ciorap = a fi foarte bogat. Fecior de bani gata = om care trăiește fără să muncească, cheltuind averea părinților. 2. (În țara noastră) Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; moneda care o reprezintă; p. ext. monedă măruntă, de cea mai mică valoare. V. gologan.Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. – V. ban2. Vezi definitia »
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). Junc + suf. -an. Vezi definitia »
ELISABETÁN, -Ă adj. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci. ♦ stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare. (< fr. élisabéthain) Vezi definitia »
ABRUDAN, Petre (1907-1979, n. Zucor, jud. Sălaș), pictor român. Portrete, compoziții istorice, naturi statice și peisaje într-o manieră realistă tradițională („Sfatul cucoanelor”). Pictură monumentală și mozaic. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z