ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune. 2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. 4. Pace, armonie¹. – V. înțelege. Vezi definitia »

TRÉVERE s. f. pl. (Reg.) Resturi de struguri care rămân în teasc după stoarcerea mustului, din care se face rachiu. – Germ. Treber. Vezi definitia »

STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor) Vezi definitia »

DECONECTÁRE s.f. Acțiunea de a deconecta și rezultatul ei. [< deconecta]. Vezi definitia »

CONSIDERÁRE s.f. Acțiunea de a considera și rezultatul ei; considerație. [< considera]. Vezi definitia »