Definita cuvantului atributiv
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut. – Fr. attributif.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atributiv
NOMINATÍV, -Ă adj. Care conține un nume, nominal. ◊ (Fin.) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< fr. nominatif]. Vezi definitia »
COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif) Vezi definitia »
SURJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) la care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. (< fr. surjectif) Vezi definitia »
ANTITUSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva tusei. (< fr. antitussif) Vezi definitia »
BIV adj. m. invar. (Înv.) Fost. – Slav (v. sl. bivŭ). Vezi definitia »