TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni¹ + suf. -tură. Vezi definitia »

MÚTRĂ, mutre, s. f. (Fam.) Figură, obraz, față; p. ext. înfățișare, fizionomie. ◊ Expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiția socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord. ♦ P. ext. Persoană, individ. – Din ngr. mútra (pl. lui mútron). Vezi definitia »

BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNȚĂ s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. – Din fr. transcendance (după transcendent). Vezi definitia »

BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette. Vezi definitia »