smídă², smíde, smízi și smíduri, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci și frunze în dezordine. Vezi definitia »

FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec. Vezi definitia »

ERGOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ergograf. [< ergo- + -gramă]. Vezi definitia »

SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță. Vezi definitia »

SÓNDĂ s. f. 1. puț destinat extragerii unei substanțe minerale fluide (țiței, gaze naturale) sau extragerii de probe de rocă. 2. instrument nautic pentru determinarea adâncimii apei. 3. dispozitiv pentru luarea de probe dintr-un material. 4. instrument chirurgical pentru explorarea unor cavități naturale din organism sau pentru drenarea unor plăgi. 5. ~ spațială = rachetă spațială lansată pe direcție verticală cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon- ~ = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru înregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere înalt și subțire, mai îngust în partea de jos. (< fr. sonde) Vezi definitia »