CARÚRĂ, caruri, s. f. Formă a umerilor și a spatelui cuiva; spec. siluetă. ♦ Fig. Anvergură. – Din fr. carrure. Vezi definitia »

CASIDĂ (‹ arab.) s. f. Poezie monorimă, specifică literaturii orientale (arabă, persană, turcă). Scrisă pe subiecte omagiale, panegerice, religioase, didactice, satirice etc., ajungea pînă la o sută de cuplete. Vezi definitia »

SCORȚONÉRĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera) Vezi definitia »

ZEMÚRCĂ s.f., (v. zămurcă) g.-d. art. zemúrcii Vezi definitia »

PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). Vezi definitia »