strătúț, strătúți, s.m. (reg.) andrea pe care se reazemă perna morii. Vezi definitia »

BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. Vezi definitia »

vântuléț s. n., pl. vântuléțe Vezi definitia »

stáreț (-ți), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări. – Var. stariț. Sl. starĭcĭ „bătrîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 362; Conev 109). – Der. stariță (var. stareță), s. f. (călugăriță care conduce o mănăstire), din sl. starica „bătrînă”; stăreție, s. f. (locuința starețului; funcție de stareț); staroste, s. m. (conducător, șef al unei bresle; primar, guvernator al unui oraș; pețitor), din sl. (pol.) starosta „bătrîn”; stărostesc, adj. (de staroste); stărosti, vb. (înv., a exercita funcția de staroste; a peți); stărostie, s. f. (calitatea de staroste sau de pețitor); stărostit, s. n. (pețit). Vezi definitia »

nemetéț, nemetéțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă. Vezi definitia »