Definita cuvantului autentic
AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autentic
EPISÓDIC, -Ă adj. De episod; neesențial, întâmplător, incidental, secundar. [< fr. épisodique]. Vezi definitia »
NUMULÍTIC, -Ă adj. Care conține fosile de numuliți. ♦ Care datează din perioada paleogenă. // s.n. Paleogen. [< fr. nummulitique]. Vezi definitia »
provódnic, provódnici, s.m. (înv.) călăuză. Vezi definitia »
MICRODIAGNÓSTIC s. n. (inform.) microprogram destinat testării unui subansamblu. (< engl. microdiagnostic) Vezi definitia »
EPISTEMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la epistemologie. [< fr. épistémologique]. Vezi definitia »