Definita cuvantului autoamăgire
AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. – Din auto1- + amăgire.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autoamăgire
sudoáre (-óri), s. f. – 1. Transpirație. – 2. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. (a)sudoare. Lat. sūdōrem (Pușcariu 1673; REW 8427), cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. – Cf. asuda. Uz general, mai puțin în Olt., Munt., Dobr. (ALR, I, 14). – Der. sudoros (var. înv. suduros), adj. (care transpiră mult). Vezi definitia »
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. Vezi definitia »
PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini. Vezi definitia »
ARBORE (ARBURE), familie de boieri din Moldova. Mai important: Luca A. (?-1523), portar de Suceava (1486, 1498-1523). Tutore politic al lui Ștefan cel Tînăr (Ștefăniță), care la majorat, l-a învinuit de trădare decapitîndu-l, fapt care a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Vezi definitia »
pănătáre, pănătắri, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate. Vezi definitia »