RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui]. Vezi definitia »

NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Ne-+ executare (după fr. non-exécution). Vezi definitia »

TUȘINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina. Vezi definitia »

ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri]. Vezi definitia »

TELEOBSERVÁRE, teleobservări, s. f. Acțiunea de a teleobserva. [Pr.: -le-ob-] – V. teleobserva. Vezi definitia »