Definita cuvantului autocritică
AUTOCRÍTICĂ s. f. Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste și a oamenilor muncii, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critică.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autocritică
DÓTĂ, dote, s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, -dotis. Vezi definitia »
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Pop. și peior.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.. Vezi definitia »
INFLORESCÉNȚĂ s.f. Dispoziție, așezare specială a florilor pe lujer. ♦ Totalitate a florilor dispuse pe un lujer. [< fr. inflorescence]. Vezi definitia »
ASCÍTĂ s. f. (Med.) Acumulare de lichid, de obicei seros, în peritoneu. – Din fr. ascite. Vezi definitia »
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant + chronique. Vezi definitia »