IMBRICÁ vb. tr. a suprapune ceva parțial, în genul solzilor de pește, al țiglelor sau șindrilelor de pe un acoperiș. (< fr. imbriquer, lat. imbricare) Vezi definitia »

iofcá (iofcále), s. f. – Pastă făinoasă, tăieței. – Var. (i)efca. Tc. yufka (Șeineanu, II, 224; Lokotsch 962). Vezi definitia »

ataca, atac, v. r. a se enerva, a se înfuria Vezi definitia »

ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare. Vezi definitia »

CAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr. caoutchouter]. Vezi definitia »