ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte]. Vezi definitia »

STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie. Vezi definitia »

MICROCINEMATOGRAFÍE s. f. folosirea tehnicii cinematografice în domeniul microscopiei; microfilmare. (< fr. microcinématographie) Vezi definitia »

TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie) Vezi definitia »

exploatatie cu sediul administrativ Vezi definitia »