DESCUAMÁRE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama) Vezi definitia »

SUBJUGÁRE, subjugări, s. f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei. – V. subjuga. Vezi definitia »

ÎNCIFRÁRE, încifrări, s. f. Faptul de a încifra. – V. încifra. Vezi definitia »

ÎNCHERBÁRE s. f. v. încherba. [DLRM] Vezi definitia »

AUTOPERFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [< autoperfecționa]. Vezi definitia »