MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din fr. mélancolique. Vezi definitia »

PITIÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de pitiatism. (< fr. pithiatique) Vezi definitia »

INTERGALÁCTIC, -Ă, intergalactici, -ce, adj. Între (dintre) galaxii. – Din engl. intergalactic, fr. intergalactique. Vezi definitia »

hátic, háticuri, s.n. (înv.) loc de șosea. Vezi definitia »

polítnic, politníci, s.m. (înv.) orășean. Vezi definitia »