DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur]. Vezi definitia »

pizmăluíre, pizmăluíri, s.f. (înv.) ură, dușmănie; invidie. Vezi definitia »

CĂLCÁRE, călcări, s. f. Faptul de a călca. 1. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc. 2. Abatere, deviere de la un principiu. 3. Atac, năvălire (în scopul jefuirii). – V. călca. Vezi definitia »

PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. Vezi definitia »

DUBLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla]. Vezi definitia »