NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat]. Vezi definitia »

PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus. Vezi definitia »

CENTURIÁT, -Ă, centuriați, -te, adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. [Pr.: -ri-at] – Din lat. centuriatis. Vezi definitia »

BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt]. Vezi definitia »

COINCULPÁT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care este inculpat pentru același delict împreună cu alții. [Pron. co-in-. / cf. fr. coïnculpé]. Vezi definitia »