sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă. Vezi definitia »

METAFÁZĂ s. f. stadiu mijlociu al mitozei, între profază și anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear. (< fr. métaphase) Vezi definitia »

CISTÉRNĂ s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roți, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferată înzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru înmagazinarea apei provenite din ploi sau din zăpezi. 3. (Anat.) Spațiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citernă s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna]. Vezi definitia »

ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. Înveliș de protecție a unei camere cu aer, făcut din cauciuc sau din piele groasă. – Fr. enveloppe. Vezi definitia »

FOSFOCREATÍNĂ s. f. compus organic cu rol important în contracția musculară; fosfagen. (< engl. phosphocreatine) Vezi definitia »