Definita cuvantului taburet
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu taburet
ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et. Vezi definitia »
DISCRÉT, -Ă adj. 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, puțin perceptibil. // adv. Fără să atragă atenția. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat]. Vezi definitia »
AVAÉT s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”. Vezi definitia »
jumét s.m. sg. (reg., înv.) popor, mulțime, (h)alămustie. Vezi definitia »
CVINTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială alcătuită din cinci note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. quintolet) Vezi definitia »