CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »

STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium. Vezi definitia »

PRIMÓRDIU s. n. (biol.) primul stadiu în dezvoltarea unui organ. (< lat., fr. primordium) Vezi definitia »

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. Vezi definitia »

SIZÍGIU s.n. v. sizigie. Vezi definitia »