PUTOÁRE, putori, s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. – Lat. putor, -is. Vezi definitia »

AUTOUTILÁRE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [< autoutila]. Vezi definitia »

REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja. Vezi definitia »

AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela. Vezi definitia »

APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca. Vezi definitia »