MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ◊ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din ngr. mithos, fr. mythe. Vezi definitia »

AFIDAVÍT s. n. (în unele state) declarație scrisă sub jurământ în fața instanței judecătorești (autentificată). (< fr., engl. affidavit) Vezi definitia »

STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit]. Vezi definitia »

slobozít¹ s.n. (înv.) 1. (în sintagmă) slobozitul vieții = moarte. 2. descărcare (a unei arme de foc). 3. (reg.) lăsarea vinului să curgă. Vezi definitia »

TÂRNÂÍT adj. v. TÂRNÂI. [DLRM] Vezi definitia »