SIMETRÍE s. f. 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ◊ armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ◊ proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< fr. symétrie, lat., gr. symmetria) Vezi definitia »

RADIOCRONOLOGÍE s. f. determinarea vârstei unei roci prin dozarea unui element radioactiv. (< fr. radiochronologie) Vezi definitia »

ORTOEPIE – PRONUNTARE CORECTA Vezi definitia »

COLOGRAFÍE s. f. Procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă. – Din fr. colographie. Vezi definitia »

vagotomíe (secționare chirurgicală) s. f., art. vagotomía, g.-d. art. vagotomíei; pl. vagotomíi, art. vagotomíile Vezi definitia »