vîndălác s. n. – În locuțiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac. Vezi definitia »

ciupalac, ciupalaci s. m. (glum.) ins, individ, tip; tovarăș. Vezi definitia »

TABÁC², tabaci, s. m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk. Vezi definitia »

fârlicundác s.n. (înv.) joc popular. Vezi definitia »

sulác, suláce și sulácuri, s.n., suláci, s.m. 1. (s.n.; pop.) sulă lungă și ascuțită din metal sau din lemn, cu întrebuințări diverse. 2. (s.n.; reg.; în forma: suhac) partea ascuțită în formă de sulă a unor obiecte, instrumente etc. 3. (s.n.; reg.; în forma: sulhac) andrea (pentru împletitul plasei de pescuit). 4. (s.n.; reg.; în formele: suvac, suhac) bucată de lemn cilindrică și subțire cu care se scoate măduva dintr-o creangă de soc tăiată pentru pușcală; băț folosit la pușca de soc (pușcală). 5. (s.n.; reg.) gârbaci, bici. 6. (s.m.; reg.) varietate de crap de formă lunguiată; crap săltăreț, crap sulatic. Vezi definitia »