Definita cuvantului butură
BUTURĂ, Valeriu (1910-1989, n. Sălciua, jud. Alba), etnograf român. Studii și cercetări în etnobotanică, instalații tehnice țărănești, agricultura tradițională („Muzeul etnografic al Transilvaniei”, „Etnografia poporului român. Cultura materială”, „Enciclopedie de etnobotanică românească”, „Etnografia Transilvaniei”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu butură
VERDÚRĂ s.f. Termen folosit pentru a denumi o tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. [< fr. verdure]. Vezi definitia »
NĂPÂRCÍCĂ, năpârcele, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năpârcă1. Vezi definitia »
ANTECÁMERĂ s.f. 1. Compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul și începe arderea; cameră de precombustie. 2. V. anticameră. [După fr. antichambre]. Vezi definitia »
SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (Înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (Înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba. Vezi definitia »
PEDOGENÉZĂ2 s. f. reproducere, la anelide și la unele insecte, prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. (< fr. pédogenèse) Vezi definitia »