bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var. Vezi definitia »

LÁNDȘAFT s.n. (Geol.) Porțiune din învelișul geografic care posedă trăsături proprii diferite de cele ale porțiunilor învecinate. [< germ. Landschaft]. Vezi definitia »

OVERDRAFT s. n. (fin.) restrângere a creditelor fără acoperire. (< engl. overdraft) Vezi definitia »

ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift]. Vezi definitia »

MFT, s.p. – Mafiotzii – grup romanesc de release Vezi definitia »