strămureá, strămuréle, s.f. (înv.) V. strămurare (1). Vezi definitia »

sîrmeá s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peștele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace și face, se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău. Tace și coace, se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii și despre lucruri personificate). A sta în nemișcare. 2. A înceta să vorbească, a se întrerupe din vorbă. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ți gura sau taci din gură! = isprăvește! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viață, durerile tăcând (EFTIMIU). ♦ A nu-și exprima fățis părerea. – Lat. tacere. Vezi definitia »

miliárdulea (al ~ / al un ~) (referitor la un miliard) (-li-ar-) num. m., f. a miliárda / a o miliárda Vezi definitia »

GEVREÁ, gevrele, s. f. (înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. Vezi definitia »