Definita cuvantului buzatu
BUZATU, Gheorghe (n. 1939, Sihlea, jud. Vrancea), istoric român. Contribuții privind istoria contemporană („România și trusturile petroliere internaționale pînă la 1929”, „Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial”).

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu buzatu
tactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tot Vezi definitia »
mortu’ s. invar. (deț.) obiect interzis introdus ilicit într-un penitenciar. Vezi definitia »
tactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tot Vezi definitia »
tu interj. – Imită sunetul unui instrument de suflat. Creație expresivă, proprie limbajului copiilor; se folosește mai ales cu reduplicare, cf. bu(bui), du(dui), hu(hui).Der. tutoi, s. n. (Trans., bucium); tutui, vb. (a suna din bucium; a scoate afară, a goni), pentru al cărui dublu sens cf. dudui; tutelcă, s. f. (Olt., fluier, flaut); tuturez, s. n. (Trans., bucium mic); tutuc, s. n. (lemn, scurtătură), în Olt. și Banat, poate prin contaminare cu butuc (după Bogrea, Dacor., I, 290, din tc. tutuk „obstacol”); tutuluș, s. m. (Munt., lemn, trunchi). Vezi definitia »
Răposatu’ s. pr. (iron.) poreclă dată postum dictatorului Nicolae Ceaușeșcu. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z