granátă (granáte), s. f. – 1. Rodie. – 2. Silicat natural de calciu. – 3. Proiectil ușor. – Var. (înv.) granat, grenat, grănat. Lat. (malum) granatum (sec. XVIII). Este dublet de la grenadă, s. f. (proiectil ușor), din fr. grenade. – Der. granatar, s. m. (înv., grenadier); grenadir, s. m. (înv., grenader), din germ. Grenadier; grenadier, s. m. din fr. grenadier. Vezi definitia »

ORIFLÁMĂ s.f. (Ist.) Steag de război al regilor Franței. [< fr. oriflamme]. Vezi definitia »

GRAMIÉRĂ s. f. balanță specială, în formă de sfert de cerc, în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. (< gram + -ieră) Vezi definitia »

LEUCOTOXÍNĂ s. f. substanță termolabilă care distruge globulele albe. (< fr. leucotoxine) Vezi definitia »

GÓTCĂ, gotce, s. f. (Reg.) Femeiușca cocoșului-de-munte; găină-sălbatică. ◊ Roșu ca (sau cum e) gotca sau roșu gotcă = foarte roșu. – Din ucr. gotka. Vezi definitia »