chiúrcă s.f. (înv.) bețișor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie). Vezi definitia »

MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. – Mușca + suf. -ătură. Vezi definitia »

téngheliță (-țe), s. f. – Sticlete (Fringilla carduelis). Mag. tengelice (Cihac, II, 532). Vezi definitia »

FÁUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune) Vezi definitia »

HAPLOGENÉZĂ s. f. apariție a unei forme de noi plante prin mecanismele fundamentale ale evoluției. (< fr. haplogenèse) Vezi definitia »