DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [Pr.: -du-ie] – Cf. tc. dudu. Vezi definitia »

DECIMÁȚIE s. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio) Vezi definitia »

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »

RADIOESTEZÍE s.f. v. radiestezie. Vezi definitia »

ECLEZIOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care tratează despre biserică. (din fr. ecclésiologie) Vezi definitia »