APOCÉNTRU s. n. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă. (< fr. apocentre) Vezi definitia »

REFLECTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea calității luciului suprafeței corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

TRIMÉTRU, trimetre, s. n. (Lit.) Vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. – Din fr. trimètre, lat. trimetrus. Vezi definitia »

FOTOGONIOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurători unghiulare pe fotograme. (< fr. photogoniomètre) Vezi definitia »

cúscru (cúscri), s. m. – 1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16). Vezi definitia »