TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. Vezi definitia »

TROPOLOGÍE s. f. 1. limbaj figurat. 2. disciplină care studiază tropii. (< fr. tropologie) Vezi definitia »

OCÁZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio) Vezi definitia »

PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază condițiile de viață ale plantelor și animalelor din trecut. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie. Vezi definitia »

DROȘCĂRÍE, (2) droșcării, s. f. (Înv.) 1. Meseria droșcarului. 2. Șopron în care se țin droștele; remiză. – (1) Din droșcar + suf. -ie, (2) din droșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »