Definita cuvantului buzura
BUZURA, Augustin (n. 1938, sat Berința, jud. Maramureș), prozator român. Acad. (1992). Romane de analiză a dilemelor morale („Absenții”, „Orgolii”), cu o largă deschidere spre problematica socială postbelică („Fețele tăcerii”, „Refugii”, „Drumuri cenușii”), lăsând impresia de fină intuire a psihologiei oamenilor și mediilor.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu buzura
DECOFRÁ vb. tr. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. (< fr. décoffrer) Vezi definitia »
ASTRA, revistă politică-socială-culturală județeană. Apare, din 1966, lunar, la Brașov. Vezi definitia »
CONJURÁ vb. I. 1. tr. A ruga stăruitor, a implora. 2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjúr. / < fr. conjurer, cf. lat. coniurare]. Vezi definitia »
CONFEDERÁ vb. refl. a se uni într-o confederație. (< fr. confédérer) Vezi definitia »
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere Vezi definitia »